" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Castelul Linderhof (II)

Vă povesteam cu ani în urmă despre prima noastră vizită la castelul Linderhorf, unul dintre cele trei castele celebre ale lui Ludwig al II-lea şi singurul finalizat în timpul vieţii sale. Ei bine, pentru că mereu rămâne ceva de vizitat, într-o superbă zi de iulie, ne-am reîntors pe aceste meleaguri cu gândul de a bifa ceea ce data trecută ratasem.  Aşadar, dis de dimineaţă am plecat de la pensiunea Alpenhof din micuţa localitatea Oberau spre castelul Linderhof, o bijuterie arhitecturală care se bucură de o aşezare specifică Bavariei, într-o vale absolut spectaculoasă, înconjurat de munţi, lacuri şi păduri luxuriante. Cei 17 km pe care i-am parcurs de la pensiune şi până în valea Graswang, unde se află cel mai mic dintre cele trei castele construite de regele Ludwig al II-lea, au trecut pe lângă sate şi oraşe pitoreşti, pline de case cu faţade împodobite cu flori unde tradiţia şi religia sunt în continuare prezente.
Spre deosebire de celălalte castele, Linderhof nu este poziţionat la vedere, ci pentru a ajunge la el din şoseaua principală, trebuie să parcurgi pe jos un traseu pitoresc ce trece printre case pictate împodobite cu flori şi mici lacuri de munte. Întregul traseu se parcurge în maxim 10 minute, asta dacă nu te opreşti la magazinele de suveniruri, aflate în imediata apropiere a parcării, care cu siguranţă îţi fac cu ochiul.
Avem parte de o zi de vară extrem de liniştită contrar aşteptărilor ţinând cont că am ajuns aici duminică. Este devreme şi grupurile de turişti nu şi-au făcut încă simţită prezenţa, astfel încât ne putem bucura în linişte de peisajele bavareze. După ce cumpărăm câteva mici suveniruri pornim mai departe pe cărarea ce te poartă spre acest castel de poveste. De această dată drumul ne este familiar astfel încât nu mai este nevoie să urmărim indicatoarele. Cu biletele deja în buzunar şi cu timp berechet până începe vizita noastră interioară alături de ghid, ne propunem pentru început să ne rătăcim prin grădinile castelului care ocupă o suprafaţă de aproximativ 50 de ha, încadrându-se perfect în peisajul alpin înconjurător.
Grădinile din jurul castelului sunt împărţite în cinci secţiuni care sunt decorate cu sculpturi alegorice ale continentelor, anotimpurile şi elementelor naturii fiind considerate la vremea respectivă unele dintre cele mai frumoase creaţii ale arhitecturii peisagiste historiciste, proiectate de grădinarul curţii bavareze Carl von Effner. 




















Una dintre atracţiile principale ale grădinii este piscina din faţa castelului înconjurată de flori şi pomi, dotată la mijloc cu o fântână arteziană care ţâşneşte până la 25 de metri înălţime. Atenţie însă, fântâna nu funcţionează în permanenţă, ea este pornită numai la anumite ore. De obicei, la fără 5 minute, până la fix, a fiecărei ore. 
Statuia aurită a zeiţei Fama


Grădinile continuă spre sud, în trepte, sub formă de grădini terasate, la capătul cărora se găseşte un templu rotund împodobit în stil romantic. De aici de sus, se poate observa cel mai bine, în stânga castelului, renumitul tei vechi de aproximativ 300 de ani pe care regele l-a salvat de la tăiere. Se spune că, Ludwig ar fi avut odată o casă în copac unde îşi lua micul dejun ascuns printre ramurile teiului. În acest moment nu mai există nici o dovadă a unei astfel de structuri însă se ştie că de la acest copac străvechi provine numele castelului. Linder înseamnă tei, Hof  înseamnă curte iar numele castelului ar suna astfel "Curtea teiului".












În partea din spate a castelului terenul înclinat a fost exploatat pentru a crea o cascadă în 30 de trepte de marmură care se termină în partea de jos cu o fântână alegorică dedicată zeului Neptun. În partea de sus a cascadei se află un Pavilion de muzică iar jos o mare grădină cu flori.





Timpul zboară repede aşa că e momentrul să ne îndreptăm spre intrarea în castel. Castelul se vizitează numai cu grupuri organizate, cu ghid (magnetofon pe limba română, engleză, franceză) iar vizita dureaza maxim 20 de minute. Este bine să fii la intrarea în castel la ora stabilită pentru a nu rata vizita pentru că numărul de vizitatori ce intră zilnic este limitat. Biletul de intrare costă 7 euro de persoană şi se poate rezerva completând formularul de aici. 











Castelul Linderhof a fost proiectat de Georg Dollmann şi prezintă elemente de stil baroc şi rococo, deşi a fost construit între 1870 şi 1879.  Modelul acestei reşedinţe a fost castelul Versailles, de aceea aici totul este atât de delicat dar şi de preţios. Se spune că Linderhof a fost castelul favorit al lui Ludwig al II-lea pentru că acesta a locuit aici opt ani. Are 10 camere deschise publicului care au fost împodobite cu un fast aproape sufocant. Tablourile, bibelourile, oglinziile, mobilierul cu tapiţeriile fine fiind dovada rafinamentului acestui personaj care şi-a dorit să rămână un mister atât pentru eternitate cât şi pentru sine însişi. Toate decoraţiunile interioare sunt aurite estimându-se ca s-au folosit în total aproximativ cinci kilograme de aur. Linderhof este un castel intim şi extrem de modern pentru epoca respectivă, el având un sistem de încălzire centrală şi apă caldă la orice oră. Mi-a rămas şi acum în minte, adânc împregnată, sufrageria castelului faimoasă pentru sistemul denumit " Tischlein deck dich" prin care masa era ridicată din bucătărie cu un lift mecanic pentru a evita ca regele să-şi vadă servitorii. Sub această încăpere se afla bucătăria iar masa era coborâtă printr-un ascensor special, după ce regele termina de mâncat un fel de mâncare, apoi masa era din nou umplută cu următorul fel de mâncare şi urcată cu liftul de servitori. Ludwig servea întotdeauna singur masa care era pusă pentru cel puţin patru persoane, şi se spune că regele obişnuia să vorbească în timp ce mânca cu persoane imaginare - regele Franţei Ludovic al XV-lea, Doamna de Pompadour sau Maria Antoaneta.
În interiorul castelului regăseşti simbolurile artelor, alegorii ale continentelor şi zodiilor, simboluri ale grădinăritului, pescuitului şi agriculturii precum şi scene sau picturi care amintesc de Versailles. Există şi o sală a oglinzilor şi un dormitor oficial, la fel de elegant cum sunt cele de la Versailles, dar bogăţia lambriurilor, a sculpturilor şi a tapiţeriilor face să se resimtă mai mult şcoala rococoului Germaniei de Sud decât cea a stilului franţuzesc. Lucrările efectuate la Linderhof în timpul lui Ludwig al II-lea au costat 8 460 937 mărci, edificiul măsurând aproximativ 30 x 27 metri. Din păcate fotografiatul în interior este interzis.
Ieşim din nou afară şi plecăm spre partea de nord a parcului, pe un traseu superb,  spre Grota lui Venus obiectivul principal pentru care ne-am reîntors la Linderhof după fix 4 ani.  Dacă atunci nu am mai avut timp şi pentru această vizită, acum este musai să facem şi noi o incursiune "într-o poveste" şi să evadăm în lumea fantastică a excentricului rege al Bavariei, Ludwig II. 







Drumul trece printr-un "tunel" spectaculos şi apoi pe o cărare prin pădure, bătătorită de milioanele de turişti curioşi care au venit de-a lungul timpului să vadă grota lui Venus, locul de relaxare unde regelui îi plăcea să se retragă singur, lăsându-se legănat de undele lacului creat de el, într-o barcă în formă de scoică, împodobită cu flori la vremea aceia. Grota finalizată în 1877 a fost construită din armătură de fier şi pereţi de pânză impregnaţi şi acoperiţi cu un amestec de ciment şi este împărţită în două grote laterale şi una centrală . În acelaşi mod au fost realizate stalactitele şi stalagnitele. 
Regele a dispus pictarea pe pereţi a unor peisaje şi scene din Tannhauser. Pentru a le proteja de umiditate, picturile au fost acoperite cu ceară. O cascadă şi o barcă în formă de lebădă au fost executate pentru a fi utilizate în interiorul peşterii. Şapte cuptoare au fost necesare pentru a încălzii grota, acestea fiind utilizate chiar şi în timpul verii, deoarece era foarte frig înauntru. O maşinărie care proiecta un curcubeu şi o alta care făcea valuri creau iluzia unei mări artificiale atunci când regele voia să se plimbe cu barca. Peştera a fost iluminată artificial în culori diferite.
 



















Construirea grotei a durat doi ani, iar aici se desfăşurau spectacole şi se cânta muzică de Wagner, compozitor pe care regele l-a admirat foarte mult şi de altfel  l-a  şi sprijinit decisiv în carieră.

La ieşirea din Grota lui Venus am ajuns fix în spatele castelului, la cascada în trepte, unde am avut parte de acest peisaj.
Dacă ajungeţi cumva la Linderhof nu uitaţi să treceţi şi pe la Abaţia Ettal aflata în apropierea celui mai frumos sat din Bavaria - Oberammergau,  locul unde a luat naştere obiceiul pictării caselor. Abaţia Ettal este un complex arhitectural  în stil baroc şi rococo fondat în 1330 de împăratul Ludwig Bavarezul şi care a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Alpi.  Evindent că nu trebuie ratat nici castelul Neuschwanstein despre care v-am povestit pe larg aici. 













Cu acestea fiind spuse încheiem periplul nostru prin Bavaria cu promisiunea că vom reveni cu aceiaşi plăcere într-o zi de toamnă.

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...